Asumă-ţi responsabilitatea, domnule col.(r) Marin Neacşu!

Sunt membru al SCMD de peste trei ani şi jumătate. În toată această perioadă, stimate domnule col.(r) Marin Neacşu, am evitat să mă implic în diferitele conflicte, unele destul de violente, apărute între diverşi membri ai sindicatului. Mi-am exprimat punctul de vedere doar în cadrul CN şi în şedinţele CD, după ce am fost ales vicepreşedinte coordonator al Zonei de Sud Est. Nu am avut nici cea mai mică ezitare în a-mi  exprima opiniile, chiar dacă  acestea nu conveneau  conducerii sindicatului sau unora dintre colegi.

Stimate coleg, la solicitarea domnului col.(r) Ioan Mişu Naon, după consultarea colegilor preşedinţi ai filialelor din Zona de Sud–Est, am exprimat un punct de vedere referitor la continuarea sau nu a demersului doamnei senator Cristiana Anghel. Este un răspuns franc şi tranşant, elaborat în baza Comunicatului SCMD filiala Craiova din 15 mai 2013. Este în deplină concordanţă  cu formaţia mea de militar. Stimate coleg, nu puteam să laud un demers care s-a soldat cu amânarea aprobării proiectului Legii reparatorii la Senat.

Eu m-am adresat domnului col.(r) Ioan Mişu Naon. Nu am înţeles iniţial de ce ai intervenit dumneata, elaborând un material plin de invective la adresa mea. Ulterior am aflat că filiala SCMD Craiova nu a cunoscut nimic despre intenţia doamnei senator de a susţine  aceste amendamente în plenul Senatului, la solicitarea filialelor Iaşi şi Sector 6. Singura persoană cu care s-a consultat doamna Cristiana Anghel, înaintea demersului său,  ai fost dumneata, domnule col.(r) Marin Neacşu. Acum,  în baza acestor noi date, stimate coleg, îţi spun verde în faţă, ca să înţelegi, că dumneata  eşti vinovat  de situaţia ingrată în care s-a aflat doamna senator, pentru că nu ai consiliat-o corespunzător. Şi trebuie să îţi asumi acest lucru. Nu să cauţi vinovăţii acolo unde ele nu există. Nu ai  nici un drept să arunci   cu acuzaţii în toate părţile! Fii bărbat şi asumă-ţi responsabilitatea! Ca un militar adevărat!

 Stimate coleg, eu nu am ridicat piatra şi nu am lovit în doamna senator. În materialul publicat de mine nu se face nici  cea mai mică referire la doamna Cristiana Anghel, pe care o respect pentru tot ceea ce a intreprins în scopul  rezolvării problemelor cu care se confruntă  rezerviştii militari. Dumneata ai obligaţia să  ceri scuze doamnei senator şi să soliciţi acesteia să renunţe la susţinerea amendamentelor în plenul Senatului. Şi mai eşti  obligat să încetezi atacurile la adresa colegilor care pe bună dreptate şi-au exprimat un punct de vedere critic. Oamenii cu caracter au puterea să-şi asume  greşelile şi să le elimine.

Stimate coleg, eşti rupt complet de realitate dacă cumva îţi închipui că demersul doamnei senator s-a bucurat de aprecierea rezerviştilor militari, membri sau nemembri ai SCMD. Dar cel mai grav aspect îl constituie faptul că aceştia consideră responsabil sindicatul de eşecul aprobării proiectului Legii reparatorii în Senat. Ori acesta este meritul domniei tale exclusiv.

Stimate coleg, îţi  atrag respectuos atenţia că nu ai nici un drept să blamezi nerăbdarea pensionarilor de a primi drepturile cuvenite cât mai repede. Dacă ai fi avut pensia diminuată cu 1000, 1500 sau 2000 de lei şi ai fi fost sub presiunea datoriilor la bănci sau a unor situaţii familiale grave, cu totul alta ar fi fost atitudinea dumneata.

 Stimate coleg, îţi mai atrag atenţia şi asupra afirmaţiei că membri SCMD “plini de ură” au solicitat auditul. Eşti într-o eroare profundă. Despre ce ură vorbeşti? În spiritul “dreptăţii până la capăt”, sindicaliştii au solicitat verificarea pensiilor care au fost mărite cu documente false sau fără documente şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi. Că actualii guvernanţi au deturnat această cerere legitimă,  este o cu totul altă  problemă.

Stimate coleg, dacă ai fi urmărit cel puţin pagina filialei constănţene a SCMD ai fi observant că permanent am fost foarte activ, că am luat o poziţei dură în materialele publicate împotriva tuturor celor care au acţionat şi acţionează împotriva intereselor militarilor activi sau în rezervă. Şi ai fi putut observa în ultima săptămână, de exemplu, că la adunarea ANCMR filiala Constanţa am laudat iniţiativa domnului col.(r) Ioan Mişu Naom de a realiza la Craiova unirea eforturilor tuturor rezerviştilor. Probabil că atunci nu aruncam cu piatra!

Stimate coleg, am înţeles că eşti şi ziarist şi această postură te obligă la o minimă deontologie profesională. Nu ai nici cel mai mic drept să te pronunţi asupra celor întâmplate la un miting la Constanţa atâta timp cât nu cunoşti exact ce s-a întâmplat real atunci. Şi, crede-mă, eşti  din nou în eroare.

Stimate coleg, în întreaga carieră militară nu am fost omul nimănui, cu atât mai mult acum, ca rezervist , te asigur că nu am fost, nu sunt şi nu voi fi omul nimănui. Chiar dacă asta va supăra pe unii şi pe alţii, inclusiv pe dumneata.

Stimate coleg, problema oglinzii şi a animalelor urâte ţine de caracterul tău şi refuz să o comentez. Despre demnitatea mea şi a dumneata, îi las pe colegii noştri să aprecieze.

Închei cu speranţa că pe viitor  ne vom întâlni la  cât mai multe acţiuni benefice SCMD şi rezerviştilor militari.

Col.(r) Remus Macovei

P.S. 1 Scuze domnului Col.(r) Ioan Mişu Naom pentru disconfortul creat din cauza lipsei  reciproce de comunicare.

P.S. 2 In urma discutiei telefonice cu dl. Col. (r) Marin Neacsu a reiesit ca domnia sa nu este consilier la Cabinetul senatorial Irina Cristiana Anghel.

Pentru cei interesati, va prezentam articolul/scrisoarea Col. (r) Marin Neacsu:

Militari cu jumătăţi de măsură

Era o vreme când militarii, sindicaliştii militari, conducerea SCMD se lăuda cu faptul că doamna Cristiana Anghel a devenit membru de onoare al filialei din Craiova. Apoi, după ce a fost aleasă senator, bucuria s-a amplificat iar domnul Dogaru se lăuda că are doi membri de onoare ai sindicatului senatori, doamna Cristiana Anghel şi domnul Dobriţoiu. Vă mai amintiţi ?

Apoi, după ce USL a câştigat la pas alegerile iar domnul Ponta a semnat acordul de supunere cu Băsescu, domnul Dogaru se lăuda că are situaţia sub control şi că va rezolva prin oamenii săi din guvernul Ponta toate problemele sindicaliştilor. Nici nu mai ştiu de câte ori ne spunea să stăm în banca noastră, că are situaţia sub control şi „omul cu care colaborează din guvernul Ponta” este de încredere. Şi uite aşa stând de pomană şi mergând la două capete, ba cu discuţiile iniţiate de filialele bucureştene şi oltene, ba de cu protestele organizate pe filiera Braşov-Piteşti, i-a făcut pe toţi să creadă că suntem pe drumul cel bun şi deţine controlul. A inventat chiar o struţocămilă aşa zisa manifestaţie- conferinţă de presă prin care să liniştească pe toată lumea, şi pe cei care voiau demonstraţii şi pe cei care voiau negocieri, dar nefăcând nimic pe nici o direcţie. Când Oprea a pus pe masă – după lungi eforturi ale grupului de la Bucureşti- o variantă de lege pe care să o promoveze pentru readucerea pensiilor scăzute la nivelul din 2010, Dogaru s-a speriat crezând că îşi va pierde oamenii şi adio cotizaţii. Varianta propusă de Oprea practic nu făcea altceva decât să consfinţească faptul că Oprea şi lucrătorii de la pensii militare nu au nici o vină în toată porcăria creată cu pensiile şi că toată vina o poartă şobolanii şi apa din spaţiile de depozitare ale armatei. În rest, proiectul iniţiat de Oprea mai mult ia decât dă, dar mai ales nu spune când va da, dacă va da ceva dar spune clar cât nu va da, şi anume nu va mai da bani celor cărora le-ar da acum, până nu vor creşte pensiile cu aceeaşi sumă echivalentă diferenţei de la suma în plată acum şi cea din 2010. Deci ce este clar este că pensiile se vor bloca la nivelul lui 2010 pe o perioadă nedefinită.

Imediat ce a apărut această variantă de lege, au avut loc discuţii chiar la nivelul conducerii SCMD şi s-au dat asigurări că această variantă NU ESTE CEA FINALĂ, CĂ SE VOR FACE AMENDAMENTE ÎN COMISII ŞI NU SE VA ACCEPTA ACEASTĂ VARIANTĂ VENINDU-SE CHIAR CU O VARIANTĂ A CONDUCERII SCMD care însă şi ea avea hibe datorită faptului că încerca să includă referiri la L-329, care practic nu avea ce căuta acolo, dar era dorinţa domnului Dogaru. Până la urmă, legea a rămas în varianta propusă de Oprea chiar dacă conducerea SCMD a afirmat că o va amenda. În mod normal ar fi trebuit ca departamentul juridic să urmărească traseul legii şi să participe la dezbateri în comisii-aveam dreptul la aceste dezbateri şi chiar să aducem amendamente- dar nimeni nu a fost interesat să o facă. Singurele  persoane care s-au angajat să sprijine cauza noastră au fost cei doi membri de onoare care din păcate nu au lucrat în comun. Domnul Dobriţoiu a introdus nişte amendamente în comisia de apărare, dar nu a înştiinţat-o şi pe doamna Anghel deşi la discuţiile avute împreună cu reprezentanţi ai sindicatului la care au participat şi domnii Pricină şi Năstase, se menţionase faptul că amândoi sunt rugaţi să reprezinte interesele noastre pe această lege.

Doamna Anghel află  pe data de 7 Mai de faptul că legea va intra a doua zi  în discuţiile Comisiei de Muncă a Senatului şi în termen foarte scurt preia problemele ridicate de reprezentanţii sindicatului la discuţiile avute cu membrii Comisiei pentru Apărare din Senat şi proiectul OUG  la care lucrase Comisia Sîrbu împreună cu reprezentanţii sindicatului şi înaintează aceste aspecte ca amendamente ştiind că sunt problemele pe care le ridicaseră sindicaliştii şi o rugaseră să le susţină în Senat. La o citire a celor trecute în amendamentele doamnei Anghel, se observă cu uşurinţă că nu este nimic din ceea ce nu au cerut sindicaliştii şi există dovezi audio şi scrise în sprijinul a ceea ce afirm aici. Practic nimeni nu a susţinut  că dânsa  ar fi cerut ceva ce nu îi fusese cerut să susţină, supărarea acum intervenise pe faptul că nu mai trebuia să susţină amendamentele, nu că nu ar fi fost corecte.  Atunci care este problema care a creat atâta scandal încât unii şefi de filială să ridice piatra şi să dea prin ricoşet ba în doamna Anghel, ba în Naon Mişu ?

Păi între timp s-a schimbat ceva în concepţia sau mintea unora. Unii influenţaţi de campania de presă pornită de postul domnului Ghiţă şi de domnul Turcescu împotriva doamnei senator, încep să se jeneze cu .. prezenţa domniei sale în mijlocul sindicaliştilor. Nu m-ar mira să constat că unii au scos de pe bloguri sau din birouri fotografiile sau articolele cu doamna senator. Nu mai este de „bon-ton” să te afişezi cu cea care a spus că USL începe să devină mai rău decât PDL pentru că nu îşi respectă promisiunile. Vrem nu vrem trebuie să admitem că acesta este motivul campaniei pornite împotriva ei. Acum, de când Oprea a devenit mâna dreaptă a lui Ponta şi este din nou la putere, nu mai este „recomandat” să spui că o susţii pe doamna Anghel sau pe Dobriţoiu, care şi el este acum urmărit de DNA, de ANI ( vă amintiţi, ambele instituţii fuseseră puse la zid de Dogaru în celebrul document prezentat pe B1TV în vară, când cu scandalul privind atacul la instituţiile statului, dar acum  ne ruşinăm de legătura cu doamna Anghel, şi domnului Dobriţoiu, pentru că cele două instituţii blamate acum o vară îi acuză) şi de tot ce răspunde din poziţie de drepţi în faţa lui Ponta şi Băsescu. Conducerea sindicatului, domnul Dogaru, cel care nu suporta nici mirosul de Oprea pe hârtie, acum a lăsat capul în jos, pentru simplul motiv că Oprea este la putere din nou şi orice s-ar întâmpla rămâne în picioare. Acum domnul Dogaru nu mai vrea să audă de audit, nu mai vrea schimbarea doamnei Lupu, nimeni nu mai vrea DREPTATE PÂNĂ LA CAPĂT, toţi vor doar bani, deşi nu departe sunt timpurile când spuneau că nu cuantumul pensiei îi scoate afară din casă, ci demnitatea şi onoarea de militar. Care demnitate, care onoare? Din ditamai onoarea a rămas promisiunea, nici măcar certitudinea, că cine ştie când o să se dea pensiile înapoi.

După cum spuneam,  din martie şi până acum s-a schimbat ceva. Ponta a dat ordin să se reducă din nou pensiile militarilor având drept suport legal exact auditul pe care sindicaliştii îl ceruseră plini de ură în vară cerând pedepsirea vinovaţilor. Ei bine, Dobriţoiu, a cerut auditul, acesta a constatat nereguli numai că în loc să fie prezentate concluziile auditului şi să se pedepsească vinovaţii, Ponta a decis să se acopere urmele dezastrului făcut de Oprea, să se lovească în cei care au cerut auditul, să se pună DNA-ul pe urma lor pentru cauze şi motive închise de luni de zile şi ca să fie toate clare să fie pedepsiţi şi cei care ar mai putea cere pedepsirea celor vinovaţi, adică pensionarii militari, cei care aveau pensiile micşorate, recalculându-li-se din nou şi aducându-le pensiile la primul cuantum. Şi cu asta gata, a închis gura la toţi. Dobriţoiu are grija DNA-ului, doamna Anghel a devenit ruşinea Senatului, sindicaliştii nu mai vor pedepsirea nimănui,  vor doar să nu li se mai recalculeze iarăşi pensiile şi dacă se poate, să li se promită că li se vor da pensiile din 2010, dar pot pune pariu că sunt mulţi care acum ar spune” nu mă mai interesează cuantumul din 2010,eu MĂ MULŢUMESC DACĂ NU ÎMI MAI IA DIN PENSIE DIN NOU”. Aici s-a ajuns.

Toată lumea ştie asta, toţi sunt conştienţi că au fost duşi de nas, toţi îşi dau seama că Ponta este mai rău decât Boc, dar pentru foarte mulţi, este adevărat, o nouă ciuntire a pensiei înseamnă imposibilitatea de plată a datoriilor şi împrumuturilor, alţii nu ar rezista unui nou şoc psihic. ACESTA ESTE ADEVĂRUL, nu trebuie nici să ne ascundem după deget dar mai ales nici să căutăm vini unora care nu au făcut altceva decât să îşi respecte angajamentul luat în faţa noastră.

Acuma dacă majoritatea sindicaliştilor au decis sau decid că acceptă varianta de lege aşa cum a propus-o Oprea nu e vina doamnei Senator că nu a informat-o nimeni cu această schimbare de tactică. I-a spus cineva să nu ne mai susţină interesele în Senat  după ce fusese rugată să facă acest lucru în şedinţa comună din Comisia pentru  Apărare a Senatului ? Nu. Nu i-a spus nimeni. Era obligată să viseze că oamenii se vor răzgândi ?Nu, nu era obligată, mai ales în situaţia în care se găseşte cu toată media pe cap la ordinul aceluiaşi Ponta.

Şi atunci întreb eu, pe domnii Macovei şi Ştefan, cei care prefăcându-se că nu cunosc toate aceste lucruri  se grăbesc să dea cu piatra ba în doamna Anghel, ba în Naon Mişu făcând pe indignaţii şi punând întrebări  care le arată nu doar o demnitate scăzută mult sub nivelul la care se pretind ci şi o lipsă de respect pe care nu o bănuiam, ce anume îi reproşaţi dumneavoastră doamnei Anghel:

1.       Faptul că a decis  să se ţină de promisiunile electorale să ne sprijine interesele în Senat ?

2.       Faptul că fidelă promisiunilor făcute şi în ciuda necazurilor pe care le are a găsit timp să ne susţină interesele în Comisia de Muncă şi în plenul senatului aşa cum a promis ?

DACĂ FACEM AŞA CEVA SĂ NE FIE CU IERTARE, SUNTEM ULTIMII OAMENI ŞI NU MERITĂM SPRIJINUL NIMĂNUI.

Ce îi reproşează cei doi lui Naon Mişu ?

1.       Că a urmărit interesele sindicaliştilor şi s-a zbătut să obţină ceva, mergând în dese rânduri la Bucureşti pentru a discuta cu diverşi parlamentari?

2.       Că a reuşit împreună cu Tudor şi cei din filialele bucureştene să iniţieze aceste discuţii cu Senatul şi cu oamenii din guvern, fapt ce a dus până la urmă apariţia acestui proiect?

3.       Că a mers inclusiv la Târgu-Jiu pentru a discuta cu primul Ministru Ponta şi a încerca să smulgă o promisiune?

4.       Că a insistat să obţină o întâlnire cu ministrul Duşa când acesta a venit la Craiova pentru a lămuri aspectele legate de intenţiile acestuia faţă de noi ?

5.       Că a apelat la toate cunoştinţele şi relaţiile pentru a obţine ceea ce doream în timp ce alţii stăteau acasă şi citeau pe bloguri rezultatele discuţiilor comentând de multe ori ironic din spatele anonimatului ?

6       Că a încercat să unească şi să pună în acord toate asociaţiile militarilor, dacă la nivel de sindicat nu suntem în stare să fim uniţi, pentru a putea deveni cu adevărat o forţă de care să se ţină seama , nu o adunătură de orgolii, fripturişti şi oportunişti ?

Stimaţi colegi revoltaţi, dintr-o dată aţi devenit foarte revoluţionari şi foarte activi, gata să îi sfâşiaţi pe cei de care trebuia să fiţi alături în aceste demersuri şi să vă daţi cu părerea  şi să spuneţi ce doriţi. Acuma aţi devenit dintr-o dată înţelepţi şi plini de iniţiativă, acum vedeţi foarte clar care este interesul sindicaliştilor pe care spuneţi că îi reprezentaţi, dar până acum ce aţi făcut şi cu ce aţi contribuit la promulgarea acestei legi sau chiar la îmbunătăţirea ei ? Sau aţi primit ordin să săriţi la beregăţile celor doi pentru că oricum erau în colimatorul conducerii? Nu vreau să cred aşa ceva, mai ales din partea lui Ştefan. Aş vrea să cred că s-a pripit şi nu şi-a dat seama ce spune. Aş vrea să văd că îşi cere iertare faţă de aceste persoane care au făcut cel puţin pentru această lege mult mai mult decât ei. Ştefane, drumul spre iad poate fi pavat cu intenţii bune, dar intenţiile rele şi cuvintele nechibzuite aruncate pe seama unuia care măcar a făcut ceva pentru cei în faţa cărora s-a angajat nu duc niciodată în Rai. Priveşte-te în oglindă colegule şi vezi dacă eşti tu, sau a vorbit altcineva.

Domnului Macovei am să îi răspund la întrebările pe care le-a pus lui Naon, chiar dacă nu am acceptul acestuia:

1.       Domnul Naon  a cerut punctul de vedere al conducerii sindicatului pentru că a observat că între 7 mai 2012 – august 2012-decembrie2012- martie 2013 şi 12 Mai 2013 conducerea sindicatului şi-a schimbat optica tot de atâtea ori şi la ora asta nimeni nu mai ştie cu adevărat ce vor sindicaliştii, nici măcar ei pentru că Ponta a reuşit să îşi bată joc de noi mai rău decât a făcut-o Boc şi am ajuns să ne dăm în cap şi să ne găsim vini imaginare, deşi ştim toţi cine este vinovatul. Urâte animale scoate disperarea din om domnule Macovei, priviţi-vă în oglindă şi veţi vedea că am dreptate. Domnul Naon a cerut punctul de vedere al conducerii sindicatului, pentru că întâmplător conducerea sindicatului nu şi l-a exprimat clar niciodată şi nu a cerut niciodată puncte de vedere, luând decizii după cum a vrut domnul Dogaru;

2.       Domnul Naon a cerut părerea filialelor înainte de a o ruga pe doamna senator să ne susţină amendamentele, dacă vă amintiţi a înaintat conducerii SCMD şi din câte ştiu eu prin mail şi filialelor  punctele de vedere care au fost înaintate atât ministrului cât şi Comisiei pentru Apărare a Senatului care se regăsesc în amendamentele doamnei Anghel  dar dumneavoastră eraţi probabil prea ocupat ca să le vedeţi atunci când trebuia şi să vă daţi cu părerea. Acum însă, când trebuie să daţi cu piatra aţi fost printre primii şi cei mai vehemenţi. Vă face cinste atitudinea, nu am ce spune;

3.       L a ce imagine vă referiţi că nu am înţeles. La ce demers şi la ce imagine vă referiţi la punctul 3 ? Vă e ruşine că doamna Anghel a susţinut revendicările noastre aşa cum noi am cerut şi ne lăudam acum câteva luni numai ? Acum vă e ruşine cu aceste revendicări, sau cu doamna Anghel pentru că s-a pornit o campanie mizeră împotriva ei ? Dar dumneavoastră când aţi scris acest punct 3 v-aţi gândit la imaginea pe care o aruncaţi peste militari, denigrând astfel un om care se luptă pentru drepturile şi pensia militarilor mai bine decât v-aţi luptat dumneavoastră? Îmi amintesc  însă de replica dumneavoastră la deja celebrul incident cu colegul din ANCMRR bătut de jandarmi, împins de colegii dumneavoastră peste gard şi lovit de aceştia şi nu mă mai miră nimic, aşa că îmi retrag întrebarea.

Deci care este greşeala doamnei Anghel şi a lui Naon ? Că nu au visat schimbările de interese şi atitudine a conducerii sindicatului ? Doamna Anghel a anunţat încă de pe data de 8 Mai că a încercat să introducă amendamente la lege în Comisia de Muncă dar au fost respinse şi că urmează să fie susţinute în plenul şedinţei. Imediat am luat legătura cu singurul om cu care se mai poate vorbi la Bucureşti domnul colonel Tudor şi i-am spus despre această situaţia discutând chiar încercarea de a participa cu reprezentanţi ai  sindicatului la şedinţa plenului. A spus că va încerca să discute cu conducerea sindicatului pentru a stabili ce e de făcut. Am înţeles că s-a ţinut legătura cu doamna Anghel . Acum întreb eu : I-A SPUS CINEVA DOAMNEI SENATOR CĂ NU MAI E CAZUL SĂ SUSŢINĂ AMENDAMENTELE ÎN PLEN ŞI SĂ LASE LEGEA SĂ MEARGĂ MAI DEPARTE AŞA CUM ESTE ? SĂ RĂSPUNDĂ CONDUCEREA SINDICATULUI CARE CUNOŞTEA FAPTUL CĂ DOAMNA ANGHEL TREBUIA SĂ SUSŢINĂ AMENDAMENTELE  ÎN PLEN, DAR A TĂCUT ŞI NU A SPUS NIMIC. ASTA TREBUIA SĂ ÎNTREBAŢI DOMNILOR MACOVEI ŞI ŞTEFAN. DE CE NIMENI DIN CONDUCEREA SINDICATULUI NU I-A SPUS CĂ NU MAI TREBUIE SĂ SUSŢINĂ AMENDAMENTELE ÎN PLENUL SENATULUI ???????????

RĂSPUNSUL ESTE NU!

Şi atunci, ce şi de ce îi reproşaţi doamnei Anghel sau lui Naon, toţi cei care vă treziţi acum isteţi ? V-a speriat faptul că a fost amânata discutarea legii cu o săptămână ?PĂI ORICUM NU AR FI FOST VOTATĂ, PENTRU CĂ A AVUT DOAR 4 MINUTE PENTRU A FI DISCUTATĂ ŞI DACĂ SE VOTA ÎN AFARA CELOR 4 MINUTE, nu ar fi fost validă. Iar dacă s-ar fi propus întoarcerea legii la comisii pentru a se discuta amendamentele, doamna senator ar fi renunţat la ele avea acest drept pe procedură, iar lagea ar fi mers mai departe.  Domnul Dogaru, cel care spune că a lucrat la Parlament şi cunoaşte regulile, ar putea să confirme, dar nu ştie, vorbeşte din Fraţii Grimm. Deci stimaţi colegi, păstraţi-vă calmul, nu intervenţia doamnei Anghel v-a lipsit de vot ci procedura ŞI LIPSA DE VOINŢĂ A CELUI CARE A SPUS CĂ NU VOM VEDEA NICI UN BAN PÂNĂ ÎN 2014.  Şi uite, am să fac un pariu cu oricare persoană care are curajul să se prindă . Dacă legea va fi aplicată până în 2014, eu plătesc prima diferenţă de  pensie în prima lună în care va veni până în 2014 celui care  are curajul să rişte.  Dar dacă nu vom vedea aceşti bani şi nu se vor da banii până în 2014 indiferent când va fi votată legea, cine îmi dă aceşti bani până în 2014? Haideţi domnule Macovei, sau domnule Ştefan, ce spuneţi, vă prindeţi, că eraţi speriaţi că nu veţi primi pensiile majorate din cauza doamnei Anghel sau al lui Naon. Eu sunt gata să bat palma şi încă mai sunt cunoscut ca un om de cuvânt.

Ca să încheie subiectul, regret să constat că ne-am, pierdut nu numai uzul raţiunii, ci şi capacitatea de înţelegere a fenomenelor, nu mai suntem în stare să ne identificăm adevăraţii duşmani, am început să lovim în cei de lângă noi din neputinţă şi disperare, ne pierdem bruma de omenie şi tratăm cu lipsă de respect pe cei care încearcă să ne ajute, în timp ce cei care sunt vinovaţi de toate astea se uită la noi şi îşi râd în barbă. Dacă asta e armata română, dacă asta ne caracterizează, începe să îmi fie ruşine, înseamnă că nu am fost niciodată oameni întregi, nici militari, am fost numai jumătăţi de om.

Mă întreb dacă suntem în stare să ducem ceva până la capăt. Am înfiinţat un sindicat şi ne chinuim cu el de 4 ani de zile. În loc să crească, scade. Nu am fost în stare să facem nici un statut şi nici un regulament ca lumea, ne chinuim de 4 ani să le refacem şi nu am făcut nimic, amânăm de la an la an.  Ne tot propunem să ne unim eforturile şi să luptăm împreună toţi militarii, dar nu avem unitate nici în cadrul sindicatului. AM SPERIAT LUMEA CU AMENINŢĂRILE NOASTRE, CU PROTESTE DE ZECI DE MII DE OAMENI, DAR ÎN PATRU ANI, CU DOUĂ EXCEPŢII NU AM AVUT MAI MULT DECÂT CÂTEVA SUTE DE MANIFESTANŢI. Din punct de vedere financiar suntem la pământ, sindicatul nu mai are bani nici să organizeze o nouă CNR aşa cum se stabilise în toamna lui 2012. În curând o să se desfiinţeze filialele pentru că nu mai au cu ce plăti sediile. Funcţionăm cu filiale care nu mai au nici numărul de membri necesar înfiinţării, dar ascundem adevărul. De patru ani de zile, în afară de departamente şi funcţii de conducere, conducerea sindicatului nu a produs nimic. Tot ce s-a făcut s-a făcut prin unele filiale cu oameni mai inimoşi, în rest pauză. Unele filiale nu au mai postat un material pe blog de luni de zile. Suflă vântul prin sindicat, dar ne răţoim la cei care mai vor să facă ceva pentru noi. Asta e tot ce putem face? Păi ce pretenţii avem ?

 Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!
Col. (r) Neacsu Marin